Biblioteca Judeţeană "Dinicu Golescu" Argeş

  • Bătrînul şi marea
  • Tipul înregistrării: Text tipărit: monografic
    Autor: Hemingway, Ernest
    Responsabilitate: Ernest Hemingway
    Detalii publicare: Tineretului
    Locul publicării: Bucureşti
    Anul Ediției: 1960
    Descriere: 88 p.
    Limba: Română
    Clasificare: 821.111(73)-31=135.1
    Cota topografică: II 8104
Unităţi
Număr inventar Nume localizare Clasă unitate Tip material Cota Clasă utilizare Situaţie împrumut Rezervări Număr Volum Note Fişiere ataşate  
414472
Filiala Prundu
Împrumut
Carte tipărită
821.111(73) / H46
1.Normal
La raft
0
574222
Filiala Prundu
Împrumut
Carte tipărită
821.111(73) / H46
1.Normal
La raft
0
587336
Adulți
Împrumut
Carte tipărită
821.111(73) / H46
1.Normal
La raft
0
594852
Adulți
Împrumut
Carte tipărită
821.111(73) / H46
1.Normal
La raft
0
90505
Depozit general
Împrumut la sala de lectură
Carte tipărită
II 8104
1.Normal
La raft
0
Evaluări
  • Adaugă un comentariu şi faci cunoscută opinia ta!
  • Marea în literatură
    de Coman Adrian Nicolae (Publicate 30/05/2017 10:36:17)

    Bătrânul Santiago, pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregăteste să iasă din nou in larg, la pescuit, după aproape trei luni de trudă zadarnică. Cititorul este introdus direct in subiect: “Singur într-o barcă pescuia bătrânul pe Gulf-Stream şi trecuseră optzeci şi patru de zile fără să-i cadă vreun peşte. În primele patruzeci de zile îi ţinuse tovăraşie un băiat. Dar când s-a împlinit sorocul acesta, peşte tot n-au prins, părinţii i-au spus băiatului, fără doar şi poate, bătrânul e un salao, adică un om mai ocolit de noroc nici că se mai afla şi, la porunca lor, băiatul a trecut pe altă barcă ce din prima săptămână a prins trei peşti mari.” În cea de-a optzeci şi cincea zi se prinde în undiţa bătrânului un marlin, un peşte spadă uriaş. Două zile şi două nopţi durează lupta îndârjită dintre om şi peşte care trage barca după el în larg. În sfârşit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord şi Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toată împotrivirea disperată a bătranului, care revine la ţărm epuizat şi aducând cu el doar scheletul peştelui. Această povestire aparent simplă reprezintă in realitate o adevarată parabolă a condiţiei umane, a invincibilitaţii omului. Fiind pescar, Santiago nu exercită o profesiune oarecare, ci îndeplineşte un destin, un dat tot atât de inevitabil ca şi acela de a fi om : “Poate că n-ar fi trebuit să fiu pescar! Il străfulgeră un gând. Dar pentru asta am fost făcut.” Lupta cu peştele simbolizează bătălia omului cu existenţa, încordare surdă (ca atunci când bătrânul strânge în mâinile rănite frânghia de care trage din răsputeri uriaşul venit din adâncuri), înfruntarea pe faţă (ca la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere înseamnă mai ales efort cotidian, bucuria, victoria si măreţia înfrângerii. Impulsul îl constituie câştigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge să semnifice, dincolo de satisfacerea necesităţilor materiale, dorinţa omului de a-şi afirma propria valoare, ca justificare a existenţei. Dar bucuria afirmării, a triumfului este repede urmată de pierderea a ceea ce a fost dobândit cu trudă şi suferinţă : “Era prea frumos ca să dăinuie” – este gândul bătrânului la atacul rechinilor. Iar când îşi pune singur intrebarea: “Şi ce te-a înfrânt?”, răspunsul este: “Nimic. […] Am ieşit prea în larg!”, pescarul apărându-ne astfel înscris într-un mit al îndrăznelii şi semeţiei omului, care începe cu Icar, prabuşit fiindcă se apropiase prea mult de soare. Ca şi la eroii tragediilor antice, mareţia bătrânului constă în asumarea curajoasă a eşecului, în depăşirea lui prin păstrarea demnitaţii umane. Simbolul scheletului uriaş cu care pescarul se întoarce acasă se opune simbolului maimuţei albe din “Comedia modernă” a lui Galsworthy. Dacă acesta din urmă semnifică blazarea unei lumi superficiale, care gustă fără efort miezul fructului (adică plăcerile uşoare ale vieţii) şi îi aruncă nepăsătoare coaja, scheletul peştelui simbolizează în mod esenţializat victoria morală a omului, satisfacţia pe care i-o dă nu caştigul în sine, ci constiinta faptului ca şi a învingerii propriilor slăbiciuni, ca şi-a depăşit propriile limite. Forţa şi măreţia omului constau în faptul că, pierzând o bătălie, nu se lasă înfrânt, ci se pregateşte de alta. “Bătranul şi marea” se încheie cu planurile de viitor pe care şi le fac Santiago și băiatul. Descurajarea de moment a bătrânului face treptat loc unui optimism exprimat prin proiecte concrete, aparent mărunte, dar care, prin însuşi acest fapt, dau senzaţia revenirii la viaţă.

Exportă
Filiala de unde se ridică
Vă rugăm să schimbaţi parola